Darul meu de sus, prea puţin meritat.
Mi-ai furat toată fiinţa, ştii?
Şi vreau s-o păstrezi dincolo de veşnicii
Fiindcă tu, inimă tânără pe-al meu suflet de piatră,
Ai deschis în mine fiecare poartă,
M-ai scos la lumină, m-ai prins din cădere
Şi m-ai făcut străină de durere.
N-am trăit până să te văd pe tine.
Oriunde ar fi fost, în ziua în care te-ai născut,
Atunci poate nici n-am ştiut,
Dar a înflorit ceva în mine
Şi-a crescut întruna, zi după zi
Până ce-am ajuns o grădină de trandafiri.
Sufletul meu, lumină de jad,
Liniştea mea din flori de portocal,
Nu te adoră nimeni aşa cum o fac eu!
Poate doar Dumnezeu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu