............................................................................................................................................
Simţeam că mă sufoc. Parcă iar aveam un munte pe suflet, îmi venea să strig până răguşesc, dar ca de obicei, nu puteam nici aerul să-l mai scot. Am ieşit din casă. M-am luat cu mâinile de cap...''Cât mai am până disper?... '' Mă usturau ochii când i-am deschis. M-am uitat în jur şi-am realizat că nu-s singur. Sasha stătea pe jos, lângă stejar... ''Nici ea n-are mai mult somn decât am eu.'' Pentru prima dată mă bucuram de neputinţa ei de-a dormi noaptea. Speram doar că nu are derurerile pe care le am eu.'' Numai ea nu... ''
Am luat-o încet spre ea. Nu şi-a întors privirea spre mine, ştia de mult că sunt acolo, defapt ... mă ştie tot, s-ar putea să fie singura care ştie motivul pentru care mai trăiesc... ea ştie când nici eu nu mai ştiu.
M-am aşezat pe iarbă în faţa ei, aproape... abia atunci mă vedeam prin ea cât de distrus sunt şi cât mi-e de rău. Am aplecat fruntea în faţa ei ca să se poată juca în părul meu, aşa cum făcea mereu, de când o ştiu... A început să mă mângâie, să-şi treacă uşor unghiile peste ceafă, până la creştet, strângându-mă din când în când, aşa cum face o pisică când îşi înfinge gheruţele în tine şi toarce când o ţii în braţe. Îi urmăream mişcările înclinându-mă după mâna ei. Simţeam cum îmi potoleşte gândurile, le stingea.
Nici nu mi-am dat seama când s-a oprit şi mi-a ridicat bărbia ca să mă privească în ochi. Nu ştiu cum mai putea vedea ceva în ei, erau înecaţi... dar trecea prin mine, pe nesimţite. Îmi dădea de înţeles, ca de obicei, că înţelege oricum. Dacă nu vreau să vorbesc, n-o să mă întrebe nimic, n-o să mă răscolească forţat.
-Am obosit...
-Atunci opreşte-te.
-Nu pot. Nu mai ştiu cum...
-Ce-ţi trebuie, Dragoş? După ce tânjeşti?
-Linişte. Vreau linişte.
Mi-a şters lacrimile, îmi ştergea toată faţa cu palmele.
-Hai, Lupule, respiră. Gata...
Parcă abia mă trezisem dintr-un somn greu. Începeam s-aud greierii, mi-era răcoare, abia acum vedeam că era numai jumătate de lună şi multe stele, mai multe decât oricând...
-Sasha...
-Da.
-Linişteşte-mă!
.............................................................................................................................................
Dragoş Lupu- Sâmbătă.17 iulie.-

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu