Viata iti arunca in cale tot felul de oameni. Pe unii ii tii minte toata viata, pe altii ii uiti in secunda 2. Pe unii ai vrea sa-i pastrezi langa tine si nu poti, altii vor sa stea dar nu ii lasi. E ciudat, noi suntem ciudati cand vine vorba de ceilalti. Sunt oameni pe care ii stii de foarte mult timp dar totusi parca ii stii de-o viata si sunt altii pe care nu ajungi sa-i cunosti oricat timp ar trece. Intalnesti persoane care la inceput ti se par antipatice, false chiar, dar cu timpul iti dai seama ca nu e deloc asa. Parca incepi sa vezi alta persoana.
Am fost si vom mai fi dezamagiti de oameni. Cand incetam sa mai fim cum vor ceilalti si invers, inervine schimbarea. Apoi nu mai poti sa inlaturi prapastia care se creaza. Pur si simplu n-ar mai fi niciodata la fel. Ne schimbam fara sa stim, fara sa anuntam si ne dam seama doar atunci cand nu se mai poate face nimic.
Se tot vorbeste de superficialitate, toata lumea spune ca nu mai exista incredere intre oameni. Eu zic ca e frica, nu superficialitate. Frica de a nu fi ranit ne face sa purtam o masca impenetrabila care sa arate numai ce si cat vrem noi. Am inceput sa mergem pe principiul '' Mai bine sa sufere celalalt decat sa sufar eu.'' Daca te gandesti bine, nu e prost gandita, poate fi foarte sanatoasa uneori, dar refuz sa cred ca ar trebui sa ne facem un scop in viata din asta. Nu ne-am nascut sa fim invincibili si de neatins, nu te poti ascunde la nesfarsit de suferinta, lasandu-i pe ceilalti sa se lupte cu ea. Asta s-a vrut de la inceput : sa venim pe lume, sa fim luati de val si purtati de destin, sa suferim, sa plangem, sa gresim, sa regretam... ca mai apoi sa putem invata sa zambim, sa apreciem, sa ne bucuram, sa ne creem propria fericire.
Suferinta nu se mai simte atunci cand invatam s-o infruntam si sa-i radem in fata. Dar pentru a o infrunta, trebuie s-o intalnim mai intai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu