Aaa... mda. Nu stiu cum si cu ce sa incep. Daca ar fi sa scriu tot despre noi, cred ca as scrie mai mult decat a scris Marin Preda.
Ne stim de-o viata, dintotdeauna, nu stiu cum era cand nu ne stiam. Nici n-are rost sa-mi amintesc. Eram toata ziua la ea, in fiecare zi, indiferent de vreme sau de ora. Nici nu ma duceam acasa sa mananc doar ca sa nu plec. Cred ca de asta eram atat de slaba intotdeauna. Mancam doar inainte sa plec la Adelina si cand veneam de la ea. Adica dimineata si seara. Era de-ajuns. Ce mai conta mancarea.
La Adelina am spalat mai multe vase si am maturat terasa mai mult decat am facut-o vreodata la mine acasa. La mine avea cine sa faca, la ea faceam noi. :)) Una spala vasele (Doamne, ce de vase mai avea :))) ) si cealalta matura. Asa terminam mai repede ca sa putem sa ne vedem de treburile noastre.
Stiu ca ne-am jucat o gramada cu papusile, mai mult ca oricine. '' Hai, vii sa facem haine la papusi?" sau '' Hai sa mai luam niste coade de la nasu' ca sa facem haine la papusi !''. Mai taiam si haine, in special de la ea. Eu nu prea indrazneam sa tai haine de acasa. Dar in general, resursa noastra principala de material textil era nasu' . Nasu' asta avea o droaie de coade, un morman mai mare ca noi, aduse de la fabrica. In coadele alea dormeau pisicile lui ( si avea o gramada) si cateodata le mai si ploua. Deci nu erau chiar intr-o stare excelenta dar cele de la mijloc erau chiar foarte bune.
Ne asezam o patura ori pe prispa, ori pe terasa si da-i cu atelieru' de croitorie. Uneori mai stateam si in drum langa gardul meu, dar acolo eram cam '' expuse'' si nu ne placea. Mai ales cand trecea cireada seara. =)) Aveam o gramada de chestii de la papusi, cutii, carpe, foarfece, papiote cu ata, ace de rezerva, paiete, bile, cutii imense cu hainele pe care deja le facusem. Tot arsenalu'.
Nu stiu cum facea ea, dar cosea niste haine atat de stramte ca dadeau impresia ca acum se rup. Nu puteam niciodata sa imbrac papusile cu hainele ei. Numai ea putea. Eu in schimb stiam sa cos fara sa se desfaca, chiar daca imi lua toata ziua sa cos 3 cm de carpa. :))
Cat stateam la ea ziua, faceam de toate : spalam vase, caram apa de la fantana, maturam, mancam mere dulci sau gutui (de alea mancam mai mult eu pentru ca nu aveam acasa si eram disperata dupa gutui). Aaa ... si mai mancam struguri la ea. Aveam si eu acelasi soi de struguri acasa da' a ei erau mai buni. Probabil pentru ca erau catarati pe sus. :))
Adelina avea o gramaaaaaada de haine misto, la fel ca si acum. Si la fel ca si acum, ei nu-i placeau majoritatea. :)) Tin minte ca mai faceam cateodata parada modei prin casa cu hainele ei. La dadeam pe toate jos din sifonier, le tranteam in mijlocul casei si de acolo ne faceam de cap. Asta se intampla in ''ultima camera'' , adica cea de la drum. Acolo era mereu racoare si liniste si o oglinda mare.
Dupa ce am lasat papusile, am inceput cu servetelele. Eram colectionare de servetele, esti nebun ! :)) Inutil sa mai spun ca avea mai multe ca mine.
Cu Adelina am ras cum n-am ras cu nimeni niciodata si nici n-o sa rad vreodata. Tone de ras, la propriu. Radeam intruna din orice, aveam glumele noastre care din afara pareau tampite dar care noua ne opreau respiratia. Si acum e la fel. Pot sa ma duc la ea si sa-i spun o tampenie care mi-a trecut prin minte si stiu ca sigur o s-o inteleaga si-o sa-mi raspunda cu o tampenie si mai mare. Daca ne face sa radem, e ok.
Peste tot am fost noi doua si ceilalti. Eram ca un intreg chiar daca ne mai ciondaneam uneori. Asta e, tre' sa mai fie si din astea, nu? '' Iuliana & Adelina'' :)). Poate am fost surori intr-o viata anterioara. Poate am fost doua dintre acele fructe lipite pe care daca le gasesti se zice ca o sa ai gemeni.
Ne-am apucat de dansat. Vaaaii, cine mai dansa daca nu noi? La fiecare serbare trebuia sa inventam o noua coregrafie, sa gasim melodia perfecta, sa gasim haine la fel. Ne iesea bine. Functionam bine doar noi doua. Am avut si o sceneta in care eram '' doua colege de banca ''. In ziua in care trebuia sa jucam sceneta, ne-am imbracat la fel, fara sa ne vorbim. Ce mai, telepatie frate.:))
Aveam destule haine la fel, pentru ca mergeam in oras impreuna si cateodata ne placeau acelasi lucruri. Ne pregateam impreuna cand incepea scoala. Ne puneam copertile la carti si caiete impreuna. :))) Cat de tare! Acuma nu mai avem coperti...
De la ea m-am molipsit cu wrestling-ul. Pleca acasa la 9, in fiecare vineri ca sa nu piarda Raw-ul si sambata pleca la 10 la SmackDown. Eu ramaneam singura si n-aveam ce face asa ca la un moment dat am ascultat-o si m-am dus acasa sa ma uit si eu la wrestling. Si din seara aia nu m-am mai putut lasa. :))) Eram innebunite la inceput. Aveam si caiete pe care desenasem cate o foaie pentru fiecare wrestler. Eu il mai am si acum. Stiu c-am atras atentia baietilor din clasa cu asta.
Hee... si mai sunt atatea si atatea pe care acum pe moment nu mi le mai amintesc. O sa-mi mai aminteasca ea sigur dupa ce o sa citeasca. Nu-i nimic, mai fac si partea a doua pentru ca merita.
Ade si cu Iul :))). Mereu o sa fie asa, indiferent de ce se va intampla. Imi pare rau ca n-am o poza numai cu noi doua. Ar fi fost buna una din aia deformata. :))). Aia ar putea sa caracterizeze cel mai bine prietenia asta a nostra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu