E ceva ciudat la adultii astia. Au mereu senzatia ca le stiu pe toate, au o oarecare mandrie pentru faptul ca au trait mai mult si deci au trecut prin mai multe. Incearca mereu sa te responsabilizeze spunandu-ti ca orice decizie ai lua trebuie sa te gandesti de 10.000 de ori inainte, sa te gandesti la ce va urma, la consecinte etc.
Dar nu-si dau seama ca uneori fac niste greseli enorme, intocmai ca noi-tinerii ''iresponsabili'', tocmai pentru ca au impresia ca stiu ce fac. Se incapataneaza in decizii, se arunca cu capul inainte, isi fac planuri care par de lunga durata dar in realitate incep sa dea gresi dupa cateva luni. E groaznic sa-i vezi ca nu-si pot stapani dezamagirea si frustrarea cand nu mai au solutii. Se supara pe lume, pe viata si pe tine daca esti prin preajma. Unde mai e maturitatea aici? Suntem ''oameni mari'' doar atunci cand trebuie sa dam sfaturi?
Ce-ar fi, dragi adulti, sa incepeti sa vedeti viata altfel, sa nu o mai priviti ca pe o corvoada? Incercati sa va opriti un moment si sa va bucurati de curcubeu in loc sa alergati dupa comoara de la capatul lui. Nu mai judecati oamenii atat de usor, niciodata n-o sa stiti ce traiesc ei, cum si de ce. Unii aleg sa traiasca altfel... mai bine zis, ei aleg sa traiasca. Nu lasa munca si prejudecatile sa le invadeze viata. Acesti oameni sunt poate greu de inteles dar in nici un caz nu sunt de condamnat.
Presupun ca e greu sa fii un adult la fel ca cei din jurul meu. Pot intelege faptul ca lucrurile nu ies mereu asa cum trebuie oricat ar vrea, dar sunt momente in care sufera consecintele propriilor greseli fara ca insa sa fi invatat ceva din ele. Le fac iar si iar pentru ca vor si pentru ca pot. Chiar daca spun ca se gandesc la ceilalti si ca pentru ei fac totul, defapt actioneaza dupa propria vointa, fara nici o constrangere. Intotdeauna exista o solutie, trebuie doar sa vrei sa o gasesti.
N-am scris toate astea ca sa judec sau sa condamn, sunt doar lucruri pe eu le vad si care nu sunt neaparat pe placul meu. Sunt lucruri pe care nu le pot spune cu voce tare pentru ca deranjeaza, la fel ca alte lucruri pe care as vrea sa le spun si nu pot. In orice caz, daca ce vad eu la ceilalti inseamna sa fii adult, atunci prefer sa fiu un copil iresponsabil pentru totdeauna care a luat viata de mana si a plecat cu ea in lume, fara sa se gandeasca la cei de pe margine si nici la timpul care oricum nu poate fi oprit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu