Sălbăticie

Oceanul rece reflectă speranţe ale nopţii, 
Mici însufleţiri prinse de tavan. 
Pe podeaua înecată respiră coralii, 
Duhuri australe ce îmblânzesc un neant. 

În verde de frunze şi aer cu apă,
Se zbate viaţa în zbor de colibri. 
În pene uşoare s-a lăsat paradisul să se piardă, 
Zahăr cu sâmburi musteşte în arbori. 

Focul se luptă cu Soarele-n scântei, 
Cu praf de aur se hrănesc dune. 
Vederea se întunecă în pas de dromader, 
Căldura, în oaze, râvneşte răcoarea s-o sugrume.  

Dimineaţa respiră şi spulberă rouă, 
Se umple pământul de galben bulgăresc. 
Foi de nacru caută a ochilor lumină, 
Ale Soarelui ispite, spre înaltul cald privesc. 

Inimi se ascund în văluri aprinse, 
Deşertul le înghite lacrimi şi păcate. 
De albul zidit căldura se loveşte, 
Se întorc glasuri şi vise din nopţile arabe. 

Sângele fierbe în rodiile grele, 
Sub umbră de leandrii doarme miros de sare. 
Briza fură limpezi valuri mediteraneene, 
Le sparge de stâncă, le îneacă în mare. 

Frigul izbeşte în trunchiuri de răşină, 
Muşchi siberian se strânge pe scoarţă. 
În coarne de cerb cresc suflete de gheaţă, 
Noaptea domneşte în blană rusească.