Am vrut să mă prinzi, m-am lăsat,
Ţi-am dat un semn si-un pic de încredere,
Ca să te apropii
Şi-acum o faci.
Îţi iese, chiar îţi iese...
Acum încep să văd că şi tu mă placi.
De mult aşteptam pe cineva
Căruia să nu-i rezist dar să-mi reziste,
Să mă ţină în faţa unei uşi întredeschise,
Obsedat de gândul a ce va urma.
E ciudat, ştii ? Nu mă aşteptam la tine
Să fii aşa , parcă făcută pentru mine,
Să reuşeşti să-mi furi ceva timp din fiecare zi,
Fără să mă oboseşti, fără să mă scoţi din minţi.
În toată treaba asta sunt voluntar.
Când vine vorba de tine, nici riscul nu mai e amar.
E drept, de ceva timp, la sentimente am renunţat
Şi-acum sunt ruginit...
Dar simt că tu poţi să faci aur din metal.
Încep să uit lucruri, ştii ? Sunt aiurit...
Şi nu mai dorm, parcă nici nu mai am nevoie.
Aş sta cu tine minute-n şir, ore şi zile...
Se simte din ce in ce mai tare,
Mai tare decât m-aş fi gândit !

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu